Maria Gazibar, 18.10.2019
Blink. Blink. Blink.
Mă uit tâmp la pagina goală din fața mea și aștept să mă lovească o idee extraordinară și nemaivăzută despre cum să o umplu cu cuvinte. În momentul acesta aș putea să mă mulțumesc și cu o frântură de gând, oricât de nefericit și lipsit de speranță, pe care să îl transform în ceva agreabil, în ceva mai mult.
Dar nu vine nici ideea genială și nici gândul semi-dezvoltat... trebuie să recunosc: șunt într-o pană de idei.
Rod capătul creionului. De parcă, dacă mestec lemn și grafit o să mă izbească multașteptata revelație care să mă oblige să folosesc creionul pentru funcția lui predestinată (să scrie)... dar nu; amărâtul stă tot fixat între măselele mele, semicioplit rugându-se să prindă zile mai bune.
Mă învârt cu scaunul. La stânga. Acum înspre dreapta. Testez limitele accelerației centrifuge până mă apucă amețeala...
Îmi vâjâie capul. Urechile îmi țiuie. Biiiiiip... Nu mai fac difereța dintre tavan și podea. Sunt totuna: tencuială, perete, parchet și din nou parchet, perete, tencuială. Așa mă simt și eu, amestecată. Plină până la refuz de confuzie. Și vreau să țip! Să lovesc în gol în toate direcțiile! Să fac ferfeniță hârtia asta care se holbează până în adâncul sufletului meu deplorabil...foaia asta pe care nu știu cum să o înnegresc cu idei.
Ironic, nu? Hm, jalnic (mă descrie ca persoană). Am ajuns să mă chinui să scriu despre lipsa de subiect în timp ce mă invadează staza în gândire.
E cam tragic, de fapt. De aia și plâng în hohote și tremur de frustrare. Nu e constructiv, dar măcar acum am despre ce să scriu... Asta dacă nu ma blochez din nou.
Maria Gazibar
O plimbare prin Gara de Nord…
O plimbare prin Gara de Nord...la ENEL (sala de audiente )..la grădi. ( cu mamele- bodyguard)...spitalul Panduri (sala de asteptare)... tribunalul Bucuresti,Curtea de Apel sau unul din cele 6 sectoare! Mondo cane...forever! Y.Y.
Cam dure locuri, locatii,…
cred ca ai nevoie de un…
cred ca ai nevoie de un paracetamol, sincer
Tie nu ti s-a intamplat…
Ca răspuns la Tie nu ti s-a intamplat… de Pic Art
daca se inampla vreodata sa…
daca se inampla vreodata sa raman fara inspiratie, caut o priveliste pe fereasta. imi axez privirea pe un punct anume din exterior si ma intreb cum as putea sa transform acel punct frumos din realitatea zilelor noastre in ceva ireal, imaginativ, posibil doar in lumea mea, invaluit in culori si nuante delicate structurate doar de mine. incearca asta, poate te ajuta. sau pur si simplu, gandeste te la ceva ce te face sa zambesti, detaseaza te de ceea ce trebuie sa scrii, apoi revino cu picioarele pe pamant si cu gandurile in prezent, poate cine stie, asa iti va veni inspiratia. seara faina!
Multumesc pentru sfaturi!…
Ca răspuns la Multumesc pentru sfaturi!… de Pic Art
daca m ai rugat asa frumos…
daca m ai rugat asa frumos si subtil, o sa incerc. :)
Multumesc!
Multumesc mult de tot de…
Multumesc mult de tot de sfat! Chiar o sa aplic metoda asta data viitoare cand simt ca nu pot sa scriu. O sa ma gandesc la ceva care ma face sa zambesc, comm tau e unul din lucrurile alea.
Adaugă comentariu nou