"Singurul viciu de care nu mă pot debarasa este viața însăşi."

Alina Diaconescu, 25 Nov 2019

"Fructele absenței, Surâsuri și exorcizări", Cristian Bădiliță, Editura "Vremea", 2012

"Singurul viciu de care nu mă pot debarasa este viața însăşi. Celelalte depind de circumstanțe. Se schimbă peisajul, se schimbă şi viciul; circumstanța trece, viciul dispare. Dar, în fond și la urma urmei, viața nu e şi ea tot o circumstanță? Din punct de vedere, domnilor... "

Cristian Bădiliță

"Cartea aceasta este muşcătura cu care pe vremuri se încercau monedele dacă sunt sau nu de aur. Mă bucur că a scris-o Cristian Bădiliță. Regret că nu am scris-o eu."

Alex. Ştefănescu

"În literele româneşti, Cristian Bădiliță este singur; nu singular, nu singuratic – singur. Într-un "război cu toată lumea" (mai mult decât un Eugen lonescu, ce nu era un erudit polemizând cu cărturari pedanți, dar aproximativi, perdanți, dar plini de dumnealor), sub platoşa-i țepoasă se ascunde o nevinovăție de copil atras de "insolențe îngereşti", o nostalgie a candorilor pierdute, o bravură a sincerității fără bavură, nici bravadă, o imprudență nebunească, un duh adesea nebunatic şi-o inimă nepervertită, înlăcrimată, dar voioasă.

Şerban Foarță

Frate al lui lov şi al lui Nastratin Hogea, magicianul-poet Cristian Bădiliță ne plonjează în interstițiul lumii: între tragedie şi deriziune, între credință şi erezie, între absurd şi evidența absolută.

Basarab Nicolescu

4

Mai bine "smintit", "imposibil", "apucat", "asocial" decât comunisto-socialisto-democrato-intelectual. Cum ne aşternem pe lumea aceasta aşa vom dormi pe lumea cealaltă.

9

Iubirea e un sentiment provizoriu prin care se justifică un calcul precis şi definitiv. Contractul primează. Interesul, conștient sau nu. Femeia se naşte din şi moare în frică. Bărbatul se naşte din şi moare în violență. Singurul motiv pentru care viața merită dusă până la capăt (nu zic trăită, pentru că nimeni nu-şi trăieşte viata decât spasmodic, pe fărâme) se află în afara speciei. Aşa cum nu există tigri erbivori sau îngeri gurmanzi, tot aşa nu se poate vorbi de bunătatea firii umane. În materie de specie se impune generalizarea. Fără transcendență nu există nimic. Bunătatea e un accident obținut prin forță şi chin.

21

Când începi oare să îmbătrâneşti ori să te plafonezi? Când timpul începe să te plictisească. Când vrei ca ziua să se termine mai repede, să o bifezi în calendar, să treci mai departe. Umpli ziua ca să fie umplută, nu din curiozitatea de a-i descoperi ineditul, surprizele, nu din bucuria de a trăi, ci din reflexul repetiției. Mecanism, inerție, conformism. Nu inactivism, nu amorțeală sau delăsare. Nu. Mai rău. Simți că ceea ce faci nu te priveşte. Bătrânețea e numai o formă ceva mai "înțeleaptă" de alienare.

25

Cărțile, "tăcute săbii", vorba lui Vintilă Horia.

27

De ani de zile şlefuiesc cuvintele pe care le voi rosti clipa morții: "Gata, s-a terminat coşmarul." După aceea, voi dormi buştean pentru prima dată. Viața ca somnifer cu efect întârziat, dar sigur.

28

Testul culorilor (Freud). La capătul unui culoar sunt cinci uşi, colorate în alb, negru, galben, verde şi roşu. Pe care o alegem? Fiecare culoare simbolizează o pulsiune sau o tendință psihică. "Verde, am spus imediat, verde, que te quiero verde", deşi Mondrian avea oroare. Conform interpretării lui Freud (pe ce se bazează?), verdele ar fi culoarea prieteniei. Nu-i fals, în ce mă priveşte, numai că de vreo şapte ani am făcut alergie la "prieteni" (nu la prietenie). Amicii mei foşti, majoritatea, preferă alte cu- lori decât verdele. Alb, căsătoria; galben, parálele; roşu, amorul neserios; negru, moartea sau autoritatea (politichia? Nu, politichia trebuie să fie o pulsiune "incoloră" sau "pestriță"). Curios că Freud n-a colorat nicio "uşă" în albastru, care-i culoarea preferată a majorității terienilor. Nu cumva albastrul e raționalul, conştientul, fără nicio relevanță pentru sub?

29

Politicul: cel mai vast (şi profitabil) teritoriu de exersare şi exploatare a prostiei. Există vreo decizie politică acceptabilă pentru toată lumea? Fireşte că nu. Politica "lucrează" cu masele, cu mulțimea (ochlos), colectivitate amorfă. Or, în mulțimea respectivă se va găsi tot timpul măcar un ins nemulțumit de hotărârea luată de cârmaci. Poporul e "Ghiță contra" oricum ai lua-o. Din alt unghi de vedere: mă uit la amicii din prima junețe, ajunşi "oameni politici". Nu numai că s-au prostit văzând cu ochii (ori şi-au revelat prostia camuflată până atunci), dar sunt şi foarte mândri de acest lucru. Ceea ce, privit din exterior, nu-i decât bâlci jenant, lor li se pare lac străveziu (sau capodoperă de "realism"). Democrația ochlocratică modernă îşi alege "elita" în bună măsură printre neîmpliniți, printre ratați sau printre inşi lipsiți de o vocație anume. În Vechile Regimuri, puterea se exercita natural, de către oameni născuți, crescuți, educați pentru aşa ceva. Că nu totul era roz, nimeni nu neagă. Dar cel putin se ştia ce e roz şi ce e căcăniu. Acum, sfera politică nu-i decât căcănie, întrucât a fost invadată de amatori, de inşi incapabili să-şi definească o vocație sau o meserie precisă şi care mustesc de ambiția unei revanşe. Pe asemenea specimene se țin majoritatea regimurilor democratice moderne. Mai devreme sau mai târziu, acest conglomerat de ambiție, frustrare şi amatorism va exploda la nivel planetar (întrucât modelul-antimodel a ajuns, vai, planetar). Vom invoca plângând numele unor Nero, Caligula sau Heliogabal.

54

Scrisul şi iubirea sunt fructele Absenței. Nu ale singurătății. Absența şi singurătatea nu se confundă. Absența este antidotul singurătății. Pentru că este chiar absolutul ei.

Cristian Bădiliță

Cristian Bădiliță, n. 1968. Istoric al creştinismului timpuriu, eseist, poet. Doctor al Universității Paris IV-Sorbona cu teza Métamorphoses de l'Antichrist chez les Pères de l'Eglise (Paris. Beauchesne, 2005, premiul Salomon Reinach al Asociației Eleniștilor din Franța; trad. românească, Polirom, 2006). Coordonator al Septuagintei în cadrul New Europe College, București. Fellow al Istituto trentino di cultura (2002-2005)) și al Wissenschaftskolleg zu Berlin (2005-2006).

Publicații originale: Sacru melancolie (ed. a II-a, Dacia, 2007); Călugărul și moartea (Polirom, 1998); Manual de anticristologie (Polirom, 2002); Duminica lui Arcimboldo (Brumar, 2004); Tentația mizantropiei. Stromate (editia a II-a, Curtea Veche Publishing, 2006); Platonopolis sau Împăcarea cu filozofia (ed. a II-a, Curtea Veche Publishing, 2007); Regele cu o harfă în mâini (ed. a 11-a, Curtea Veche Publishing, 2006); Nodul gordian (ed. a I1-a, Curtea Veche Publishing, 2004); Văzutele şi nevăzutele (Curtea Veche Publishing, 2004); Apocalips de buzunar (Curtea Veche Publishing, 2005); Degetul pe rană (Curtea Veche Publishing, 2006); Poeme pentru pasări și extratereștri (Curtea Veche Publishing, 2007); Singurătatea pasarii migratoare (Curtea Veche Publishing. 2007); Glafire. Nouă studii biblice și patristice (Polirom, 2008); Știință dragoste credință- Convorbiri cu patrologi europeni (Curtea Veche Publishing, 2C08); Dumnezeu de la Mancha doarme cu tâmpla crăpată pe umărul meu (Curtea Veche Publishing, 2008); Serafița Concert pentru harfă și ghilotină (Curtea Veche Publishing, 2009); Orthodoxie versus ortodoxie (Curtea Veche Publishing, 2009) etc.

Ediții îngrijite şi antologii: Miturile lui Platon (Humanitas, 1996); Eliadiana (Polirom, 1997); Mircea Eliade. Întâlnirea cu sacrul (ed. a 11-a, Echinox, 2001); Jean Cassien entre l'Orient et l’Occident (avec Attila Jakab, Beauchesne/Polirom, 2003); Nostalgia Europei. Volum în onoarea lui Al. Paleologu (în colaborare cu Tudorel Urian, Polirom, 2003); Les Pères de l'Eglise dans le monde d'aujourd'hui (în colaborare cu Charles Kannengiesser, Paris, 2006) etc.

Traduceri comentate din greacă şi latină: Evanghelii apocrife (ed. a IV-a, Polirom, 2007); Evagrie Ponticul, Tratatul practic. Gnosticul (ed. a III-a, Curtea Veche Publishing, 2009); Patericul (ed. a III-a, Polirom, 2007); Noul Testament. Evanghelia după Matei, ediție bilingvă, vol. I (Curtea Veche Publishing, 2009) etc.

Informații suplimentare pe site-ul www.cristianbadilita.ro