Dan Stanca “Ar trebui declarat monument naţional şi tradus în limbile de circulaţie. Promovat de către cine? De către ICR? Hahaha. Noapte bună şi coşmaruri plăcute.”
Fac o pauză de poezie și mă întorc astăzi la cea mai recentă publicație a lui Cristian Bădiliță, la “Adulmecări”, Editura “LIBRIS EDITORIAL”, 2019.
Alina Diaconescu, 11 Nov 2019
“Adulmecări”
- fragmente -
8 martie. Ziua femeii sovietice, moștenire de la tov. Lenin. Sărbătorită cu același elan, dar în „spirit capitalist”, de romani. „Mămicile” suspină, „puișorii” declamă versuri nemuritoare. Citit, tuns via cum m-am ... nepriceput. Tăiat crengile parazite din gardul lateral. A burnițat câteva minute. În rest, soare și vânt. Peisaj sublim, ireal. Dar nu le poți avea pe toate.
Am înfulecat aseară memoriile lui R. Scheffer, Orient regal. Cinci ani la Curtea Romaniei, pe care le citisem în 1997, la Sinaia, împreună cu Memoriile lui Mite Kremnitz (cei doi nu se suportau). Monografia despre Carmen Sylva a lui G. Badea Păun, bine scrisă, științifică, nu m-a cucerit. În schimb sarcasmul lui Scheffer m-a ținut în priză până spre dimineață, ba chiar am renunțat și la meciul (formidabil, mi s-a spus azi) între Napoli și Real Madrid. De unde provine imaginea serioasă, aproape ascetică, a Reginei Elisabeta? Peste „Regina în alb”, excentrică, romanțioasă, exaltată, extrem de feminină, din prima parte a vieții, s-a suprapus „Regina în negru” de la sfârșitul vieții. Scheffer (care, totuși, i-a fost secretar) o creionează cu mult umor, adesea cu ironie. Volumul e memorabil (scris direct în franceză) și mi-am propus să-l recitesc, măcar pe bucăți, în fiecare an. Feminitatea și teatralismul Reginei, mofturile artistice care-l scoteau din sărite pe Carol I! Exaltări de Mița Baston, dar o Mița Baston tetraglotă, cu premiul Academiei Franceze. Când traducea pasaje care-i plăceau „scotea țipete de bucurie și tremura de excitare”; confunda pasiunea cu talentul (sau invers) și „cânta” la pian lovind clapele fără milă; era capabilă să scrie un volum de sase sute de pagini în câteva săptămâni. N-o interesa nici „construcția”, nici „stilul” („Ce mai înseamnă și stilul ăsta?”, întreba revoltată). Lui Leconte de Lisle îi scrie (textual): „Îmi vine să arunc pana de disperare, să mă tăvălesc prin iarba și s-o mușc.” Își regiza fiecare apariție „artistică” atunci când primea oaspeți la Sinaia sau la București. Tânjea după recunoașterea talentului scriitoricesc. În Țara Galilor n-a ezitat să-și recite poemele (traduse în engleză) pe o scenă, alături de barzi locali, cu prilejul unui festival folcloric. Nici urma de „înțelepciune”, „ponderație”, „morgă regală”. O zvăpăiată pe care Carol I trebuia să o supravegheze necontenit. Episodul excursiei la Mănastirea Peștera, împreună cu doamnele de companie, profitând de absența Regelui. La întoarcere, grupul e surprins de furtună. Regina coboară panta în patru labe. Tocmai asta mă atrage la personaj: farmecul ei ridicol, ingenuitatea, foarte enervantă pentru Bățosul Carol. N-a putut deveni mamă, a ramas toata viața un copil. Literatura compensează maternitatea.
10 mai. Ursita, Ursitoarele sau Ursoaicele (etimologie populară). „A ursi” provine din lat. ordior, „a urzi” soarta cuiva. Sunt trei Ursitoare la căpătâiul fiecărui nou-născut. Una toarce, alta deapănă şi a treia taie firul (precum Moirele greceşti sau Parcele romane). După ce ţin sfat, una proroceşte, cu glas tare, soarta pruncului, citind din „Cartea Ursitelor” numită şi „Cartea vieţii”. Doar moaşa aude această prorocire şi o transmite (sau nu) părinţilor. La origine se puneau pe măsuţa de lângă leagăn daruri: pâine, sare, apă, lână, busuioc, oglindă, pieptene. Darurile erau pentru moaşă. Ulterior s-a schimbat şi ritualul şi funcţia darurilor: ele se pun acum la ceremonia tăierii părului, când pruncul împlineşte un an. Pruncul îşi fixează singur soarta, alegând unul sau mai multe obiecte înşirate pe masă. Schimbarea s-a produs recent, o dată cu atenuarea sau cu dispariţia rolului moaşei, intermediară între Ursitoare şi părinţi. Mă uit la două poze de când aveam trei ani. În ambele ţin o cărţulie la piept (Pseudo-kinegetikos), probabil doudou-ul, obiectul meu preferat de atunci (al Irinucăi era un simplu prosop de bucătărie). Nu mi-a plăcut să citesc în copilărie. Până pe la 12-13 ani n-am citit nicio carte de la cap la coadă. Probabil însă că „aşa mi-a fost scris”, „urzit”, „ursit”, de vreme ce ulterior m-am îngropat în cărţi şi nu mă satur.
27 iulie. Am avansat cu volumul de „romane haiku”. Titlu provizoriu, Ludicidades. Scriu în căsuţa de sus, înconjurat de pomi, uitându-mă din când în când la coasta împădurită. După ora 16 temperatura depăşeşte 25°C. Sunt obligat să deschid ferestrele, ori să pun în funcţiune ventilatorul. Vrăbiile, care şi-au făcut cuib sub acoperiş, ciripesc non stop. Din fericire s-a încheiat campania de cosit (motorizată). I-am trimis o versiune din Ludicidades lui Dan Teodorovici, la Polirom. Mi-a răspuns cu diplomaţie: trebuie să ceară părerea „comitetului de lectură”. Hopa! Ştie că nu mai sunt în graţiile Mosadului socialist şi încearcă să-şi scoată elegant cămaşa. L-am calmat explicându-i că i-am trimis textul din amuzament. Lupescu îmi datorează nu doar Septuaginta (pe care eu, nu altcineva, am oferit-o editurii Polirom, NEC susţinând varianta Humanitas, ceea ce ar fi fost o catastrofă); îmi datorează ani din viaţă. Passons. La ce bun să citez nume care au intrat deja în neant?
29 iulie. Dan Stanca, Ghetsimani 51. Citit dintr-o sorbire. Mă bucur să văd că Dan e recunoscut de tagma care l-a ignorat zece ani. În anii 1990 eram printre puţinii care „îşi pierdeau vremea” citindu-i romanele. Acum, nume care mă ridiculizau atunci pentru entuziasm au devenit mai entuziaste decât mine. Ghetsimani 51 are o intrigă nebunească, personajele migrează din SUA în Polonia via România anilor 1950 cu o dezinvoltură bulgakoviană. Eroul central este, până la urmă, Emilian Kolbe, martirul ucis de nazişti, canonizat de Ioan Paul al II-lea. Dan are vizionarismul, forţa stilistică şi talentul copleşitor al lui Marian Zidaru, pictorul. E un Marian Zidaru al literaturii. Ar trebui declarat monument naţional şi tradus în limbile de circulaţie. Promovat de către cine? De către ICR? Hahaha. Noapte bună şi coşmaruri plăcute.
“Adulmecări”, Cristian Bădiliță
Cristian Bădiliță, n. 1968. Istoric al creştinismului timpuriu, eseist, poet. Doctor al Universității Paris IV-Sorbona cu teza Métamorphoses de l'Antichrist chez les Pères de l'Eglise (Paris. Beauchesne, 2005, premiul Salomon Reinach al Asociației Eleniștilor din Franța; trad. românească, Polirom, 2006). Coordonator al Septuagintei în cadrul New Europe College, București. Fellow al Istituto trentino di cultura (2002-2005)) și al Wissenschaftskolleg zu Berlin (2005-2006).
Publicații originale: Sacru melancolie (ed. a II-a, Dacia, 2007); Călugărul și moartea (Polirom, 1998); Manual de anticristologie (Polirom, 2002); Duminica lui Arcimboldo (Brumar, 2004); Tentația mizantropiei. Stromate (editia a II-a, Curtea Veche Publishing, 2006); Platonopolis sau Împăcarea cu filozofia (ed. a II-a, Curtea Veche Publishing, 2007); Regele cu o harfă în mâini (ed. a 11-a, Curtea Veche Publishing, 2006); Nodul gordian (ed. a I1-a, Curtea Veche Publishing, 2004); Văzutele şi nevăzutele (Curtea Veche Publishing, 2004); Apocalips de buzunar (Curtea Veche Publishing, 2005); Degetul pe rană (Curtea Veche Publishing, 2006); Poeme pentru pasări și extratereștri (Curtea Veche Publishing, 2007); Singurătatea pasarii migratoare (Curtea Veche Publishing. 2007); Glafire. Nouă studii biblice și patristice (Polirom, 2008); Știință dragoste credință- Convorbiri cu patrologi europeni (Curtea Veche Publishing, 2C08); Dumnezeu de la Mancha doarme cu tâmpla crăpată pe umărul meu (Curtea Veche Publishing, 2008); Serafița Concert pentru harfă și ghilotină (Curtea Veche Publishing, 2009); Orthodoxie versus ortodoxie (Curtea Veche Publishing, 2009) etc.
Ediții îngrijite şi antologii: Miturile lui Platon (Humanitas, 1996); Eliadiana (Polirom, 1997); Mircea Eliade. Întâlnirea cu sacrul (ed. a 11-a, Echinox, 2001); Jean Cassien entre l'Orient et l’Occident (avec Attila Jakab, Beauchesne/Polirom, 2003); Nostalgia Europei. Volum în onoarea lui Al. Paleologu (în colaborare cu Tudorel Urian, Polirom, 2003); Les Pères de l'Eglise dans le monde d'aujourd'hui (în colaborare cu Charles Kannengiesser, Paris, 2006) etc.
Traduceri comentate din greacă şi latină: Evanghelii apocrife (ed. a IV-a, Polirom, 2007); Evagrie Ponticul, Tratatul practic. Gnosticul (ed. a III-a, Curtea Veche Publishing, 2009); Patericul (ed. a III-a, Polirom, 2007); Noul Testament. Evanghelia după Matei, ediție bilingvă, vol. I (Curtea Veche Publishing, 2009) etc.
Adaugă comentariu nou