"Ea, mult mai departe. În adâncul unei inimi crucificate."

Alina Diaconescu, 27 Nov 2019

"Fructele absenței, Surâsuri și exorcizări", Cristian Bădiliță, Editura "Vremea", 2012

71

Prospețimea acestei dimineți trebuie protejată de mofturi intelectuale. Furtuna de peste noapte a dilatat spațiul. Cerul, mult mai aproape decât fusese ieri. Ea, mult mai departe. În adâncul unei inimi crucificate.

72

Retractatio. Sau mai degrabă o completare la ceea ce scriam acum cinci, şase ani: cum că istoria Europei sec. XXI ar fi fost alta (poate am fi gândit şi acum ruseşte) dacă Ioan Paul al II-lea ar fi murit pe 13 mai 1981, sub gloanțele lui Ali Agsa; dacă, printr-o altă minune, Alexandr Soljenițîn n-ar fi biruit cancerul, treizeci de ani mai devreme. Dacă vindecarea lui Soljenițîn şi rezistența în fața morții a papei loan Paul al II-lea ne uimesc, cum să interpretăm două "miracole" realizate, de data aceasta, în favoarea lui Lenin şi Hitler? Dumnezeu protejează uneori Răul, pentru a ne trage de urechi şi a ne mai tăia din vârful nasului. E tocmai interpretarea (singura posibilă, din punct de vedere teologic-creştin) pe care Joseph de Maistre o dădea Revoluției Franceze. Pe 30 august 1918, Lenin se afla în "vizită de lucru" la o fabrică din Moscova. O muncitoare anarhistă, Fania Kaplan, disperată din cauza lipsurilor, a scos pistolul şi i-a administrat trei gloanțe: unul în gât, unul în umăr, altul în piept. Cu toate acestea, Lenin a supraviețuit şi-a putut desăvârşi dezastrul. La fel, împotriva lui Hitler s-au organizat mai multe atentate (peste patruzeci), unele considerate "infailibile"; şi totuşi, Hitler a murit de propria-i mână, după ce-a făcut praf întreaga Europă. Miraculoasă mi se pare scena din martie 1943, după dezastrul de la Stalingrad. Complotiştii au pus o bombă în avionul cu care dictatorul trebuia să se întoarcă din inspecția de pe frontul de est. Dar bomba n-a explodat. Tras de limbă, pilotul (care, fireşte, nu era la curent cu atentatul) le-a povestit că, din cauza perturbațiilor atmosferice şi ca să nu-l irite pe dictator, a decis să zboare la o altitudine foarte mare. Temperatura scăzută a congelat acidul din bombă, iar aceasta n-a mai putut exploda! Aşadar nu doar Binele e protejat de Dumnezeu. De ce au fost protejați Lenin şi Hitler? De ce a fost protejat de atâtea ori Fidel Castro? Există un mesaj ascuns în aceste "miracole" cu sens negativ? Dumnezeu ne încearcă îngăduind forțelor distructive să-şi facă de cap? Sau, mai adânc, ne obligă să înțelegem că totul e ambiguu şi că aceste forțe, demonizate odată cu trecerea vremii de ideologia taberei învingătoare, n-au fost chiar atât de negre, din moment ce au avut susținere divină? Lenin şi Hitler protejați de pronia cerească, în vreme ce milioane de inocenți pier absurd. Aporiile bietului Iov. Întrebările avvei Antonie cel Mare. Dar, spre deosebire de tăcerea omului, tăcerea lui Dumnezeu nu-i încuviințare.

80

Confundăm adesea mulțumirea de sine (care nu-i decât fudulie) cu iubirea de sine. Iubirea de sine e chiar opusul automulțumirii. Nu te iubeşti pe sine, în sens evanghelic, decât în măsura în care te lepezi de mulțumirea de sine, devenind una cu celălalt, cu Dumnezeu care-i ascuns în adâncul neştiut al inimii tale. Sentimentul iubirii de sine e un sentiment tulburător, tragic, zguduitor. Mulțumitul de sine adoarme de plăcere în aburii propriilor vanități; iubitorul de sine e cel care abia s-a trezit, aspru şi înfricoşat, la realitate.

82

Egoismul naşte frica; frica alimentează egoismul. Preocupat mereu de sine, ce poți dărui celorlalți? Binele făcut din frică nu-i decât negoț pervers. Ajut pentru a-l îndatora pe celălalt față de mine. Fricosul îşi construieşte baricade "caritative" pentru zile negre. În vreme ce curajul, nepăsarea față de ziua de mâine, uneori chiar inconștiența garantează un spirit generos. Îndrăgostiții fac parte din această a doua categorie. Un îndrăgostit egoist, fricos, meschin, cel puțin față de partenerul său, e de neconceput. Dispare iubirea, se instalează frica. Antonie cel Mare: iubirea alungă frica. Şi reciproca e musai valabilă.

88

Campaniile goşiste sunt centrate sistematic pe resentiment. Dacă poartă eticheta "de stânga", resentimentul, invidia, ura devin brusc acceptabile, chiar "onorabile". Citesc pe afişul unui "oropsit al sorții": On est fatigué de payer pour les riches. Ce se înțelege? Că bietul proletar francez finanțează vilele şi iahturile celor bogați. Cum le finanțează, dacă el n-are "nici după ce bea apă"? Dacă salariul lui abia îi îngăduie să supravietuiască, vorba vine, din ce îi finanțează el pe bogați? Aceştia nu-s în stare să stea pe picioarele lor, cu milioanele sau miliardele pe care le posedă? Au nevoie de banii proletarilor? Dar tocmai absența oricărei logici pare să atragă. Plus ațâțarea instinctelor primare: n-am întâlnit goşisto-comunist care să nu fie obsedat până la demență de ideea banului. Îl detestă pe cel bogat pentru că vede într-însul un model pe care nu-l va putea ajunge niciodată sau foarte, foarte greu, spetindu-se (iar el, poveraccio, vrea să fie bogat aşa, din senin, pică pară mălăiață/în contul lui nătăfleață). Ucizi ceea ce vrei să fii, dar simți că nu prea ai balamale pentru..

Cristian Bădiliță

"Singurul viciu de care nu mă pot debarasa este viața însăşi. Celelalte depind de circumstanțe. Se schimbă peisajul, se schimbă şi viciul; circumstanța trece, viciul dispare. Dar, în fond și la urma urmei, viața nu e şi ea tot o circumstanță? Din punct de vedere, domnilor... "

Cristian Bădiliță

"Cartea aceasta este muşcătura cu care pe vremuri se încercau monedele dacă sunt sau nu de aur. Mă bucur că a scris-o Cristian Bădiliță. Regret că nu am scris-o eu."

Alex. Ştefănescu

"În literele româneşti, Cristian Bădiliță este singur; nu singular, nu singuratic – singur. Într-un "război cu toată lumea" (mai mult decât un Eugen lonescu, ce nu era un erudit polemizând cu cărturari pedanți, dar aproximativi, perdanți, dar plini de dumnealor), sub platoşa-i țepoasă se ascunde o nevinovăție de copil atras de "insolențe îngereşti", o nostalgie a candorilor pierdute, o bravură a sincerității fără bavură, nici bravadă, o imprudență nebunească, un duh adesea nebunatic şi-o inimă nepervertită, înlăcrimată, dar voioasă.

Şerban Foarță

Frate al lui lov şi al lui Nastratin Hogea, magicianul-poet Cristian Bădiliță ne plonjează în interstițiul lumii: între tragedie şi deriziune, între credință şi erezie, între absurd şi evidența absolută.

Basarab Nicolescu

Cristian Bădiliță, n. 1968. Istoric al creştinismului timpuriu, eseist, poet. Doctor al Universității Paris IV-Sorbona cu teza Métamorphoses de l'Antichrist chez les Pères de l'Eglise (Paris. Beauchesne, 2005, premiul Salomon Reinach al Asociației Eleniștilor din Franța; trad. românească, Polirom, 2006). Coordonator al Septuagintei în cadrul New Europe College, București. Fellow al Istituto trentino di cultura (2002-2005)) și al Wissenschaftskolleg zu Berlin (2005-2006).

Publicații originale: Sacru melancolie (ed. a II-a, Dacia, 2007); Călugărul și moartea (Polirom, 1998); Manual de anticristologie (Polirom, 2002); Duminica lui Arcimboldo (Brumar, 2004); Tentația mizantropiei. Stromate (editia a II-a, Curtea Veche Publishing, 2006); Platonopolis sau Împăcarea cu filozofia (ed. a II-a, Curtea Veche Publishing, 2007); Regele cu o harfă în mâini (ed. a 11-a, Curtea Veche Publishing, 2006); Nodul gordian (ed. a I1-a, Curtea Veche Publishing, 2004); Văzutele şi nevăzutele (Curtea Veche Publishing, 2004); Apocalips de buzunar (Curtea Veche Publishing, 2005); Degetul pe rană (Curtea Veche Publishing, 2006); Poeme pentru pasări și extratereștri (Curtea Veche Publishing, 2007); Singurătatea pasarii migratoare (Curtea Veche Publishing. 2007); Glafire. Nouă studii biblice și patristice (Polirom, 2008); Știință dragoste credință- Convorbiri cu patrologi europeni (Curtea Veche Publishing, 2C08); Dumnezeu de la Mancha doarme cu tâmpla crăpată pe umărul meu (Curtea Veche Publishing, 2008); Serafița Concert pentru harfă și ghilotină (Curtea Veche Publishing, 2009); Orthodoxie versus ortodoxie (Curtea Veche Publishing, 2009) etc.

Ediții îngrijite şi antologii: Miturile lui Platon (Humanitas, 1996); Eliadiana (Polirom, 1997); Mircea Eliade. Întâlnirea cu sacrul (ed. a 11-a, Echinox, 2001); Jean Cassien entre l'Orient et l’Occident (avec Attila Jakab, Beauchesne/Polirom, 2003); Nostalgia Europei. Volum în onoarea lui Al. Paleologu (în colaborare cu Tudorel Urian, Polirom, 2003); Les Pères de l'Eglise dans le monde d'aujourd'hui (în colaborare cu Charles Kannengiesser, Paris, 2006) etc.

Traduceri comentate din greacă şi latină: Evanghelii apocrife (ed. a IV-a, Polirom, 2007); Evagrie Ponticul, Tratatul practic. Gnosticul (ed. a III-a, Curtea Veche Publishing, 2009); Patericul (ed. a III-a, Polirom, 2007); Noul Testament. Evanghelia după Matei, ediție bilingvă, vol. I (Curtea Veche Publishing, 2009) etc.

Informații suplimentare pe site-ul www.cristianbadilita.ro