"Conform credințelor străvechi, există două tipuri de strigoi, vii și morții."
Alina Diaconescu, 30 Nov 2019
"Adulmecări", Cristian Bădiliță, Editura "Libris EDITORIAL", 2019
<<20 mai. Lucrat la notele și la studiul pentru volumul despre apostolul Andrei („Cele mai vechi texte despre Apostolul Andrei", Editura "Vremea", 2015, n.r.). Am lăsat deoparte licantropia (Andrei fiind și "stăpânul lupilor"), credințele despre strigoi, riturile apotropaice. M-am concentrat pe istoria "primului chemat", pe recuperarea lui de către ortodocși după 1054. Aveau nevoie de un "hiperortodox" pe care să-l opună "catolicului" Petru. Conform textelor vechi (provenite din mediile enkratiste, monahale), Andrei evanghelizează regiunea "antropofagilor", a "lupilor" (din nordul Mării Negre). Sărbătoarea lui pică la "cumpăna" dintre toamnă și iarnă, când hăurile se deschid și morții revin pe pământ. Nu mai există graniță între lumi. Strigoii ies din bârlogul lor infernal. Conform credințelor străvechi, există două tipuri de strigoi, vii și morții. Strigoii vii se iau la bătaie cu cei morți. Ce înseamnă "strigoi vii"? Omul ar avea două suflete, unul lipit de trup până în clipa morții, altul, ceva mai independent, care poate ieși din trup, de pildă, în timpul somnului. Strigoiul viu e acest suflet "independent", de capul lui, care umblă noaptea prin lume fără știrea "proprietarului". Strigoii vii sunt Vidmele, Pricolicii, Vârcolacii. Stafiile și Moroii sunt strigoii morți. Interesant de unde vine termenul "strigoi" (feminin "striga"): de la numele unei păsări din mitologia romană, strix, un fel de buhă sau cucuvea temută pentru năravurilr sale. Are ciocul din aur, cu care smulge din piept inima copiilor (hrana ei favorită), aripile-i sunt roșii (culoarea sângelui), iar ochii, galbeni (culoarea morții). Are patru picioare, nu două. De la numele acestei păsări nocturne provine și substantivul românesc "strigăt"; așadar, "strigătul" și "strigoiul" au aceeași rădăcină etimologică și din această perspectivă s-ar putea reinterpreta celebrul tablou al lui Munch, al cărui personaj nu e altceva decât un "strigoi" coborât (sau urcat) din altă lume. Existau metode pentru "detectarea" strigoilor vii, adică a persoanelor bănuite ca ar poseda un dublu malefic: căutătura ochilor, sau felul de viață. Acuzații erau aduși la biserică și supuși ordaliei, adică "judecății divine" (asta înseamnă cuvântul în engleza veche și germană, "Urteil"). Șincai descrie o asemenea ordalie, "încercarea apei", în volumul despre "surparea superstiției norodului". Cel bănuit de "vampirism" era dus la biserică. După liturghie i se legau, în cruce, degetele mari de la mâini cu degetele mari de la picioare. Practic nu se mai putea mișca, devenind un foetus imobil. Bărbații rămâneau în pielea goală; femeilor li se acoperea mijlocul cu o bucată de pânză. Legat "în cruce", acuzatul era azvârlit într-un bazin cu apă sfințită (probabil de un baptisterium). I se punea și o funie în jurul umerilor ca să poată fi ridicat din apă. Dacă nu era strigoi, trupul cobora la fundul bazinului; dacă era strigoi, plutea la suprafață (strigoii nu au greutate, fiind duhuri). La sfârșitul studiului introductiv am reprodus poemul lui Alecsandri, "Noaptea sfântului Andrei", dar am renunțat la formidabilul "Strigoi" al lui Coșbuc. Prea lung.>>
Cristian Bădiliță
Cristian Bădiliță, n. 1968. Istoric al creştinismului timpuriu, eseist, poet. Doctor al Universității Paris IV-Sorbona cu teza Métamorphoses de l'Antichrist chez les Pères de l'Eglise (Paris. Beauchesne, 2005, premiul Salomon Reinach al Asociației Eleniștilor din Franța; trad. românească, Polirom, 2006). Coordonator al Septuagintei în cadrul New Europe College, București. Fellow al Istituto trentino di cultura (2002-2005)) și al Wissenschaftskolleg zu Berlin (2005-2006).
Publicații originale: Sacru melancolie (ed. a II-a, Dacia, 2007); Călugărul și moartea (Polirom, 1998); Manual de anticristologie (Polirom, 2002); Duminica lui Arcimboldo (Brumar, 2004); Tentația mizantropiei. Stromate (editia a II-a, Curtea Veche Publishing, 2006); Platonopolis sau Împăcarea cu filozofia (ed. a II-a, Curtea Veche Publishing, 2007); Regele cu o harfă în mâini (ed. a 11-a, Curtea Veche Publishing, 2006); Nodul gordian (ed. a I1-a, Curtea Veche Publishing, 2004); Văzutele şi nevăzutele (Curtea Veche Publishing, 2004); Apocalips de buzunar (Curtea Veche Publishing, 2005); Degetul pe rană (Curtea Veche Publishing, 2006); Poeme pentru pasări și extratereștri (Curtea Veche Publishing, 2007); Singurătatea pasarii migratoare (Curtea Veche Publishing. 2007); Glafire. Nouă studii biblice și patristice (Polirom, 2008); Știință dragoste credință- Convorbiri cu patrologi europeni (Curtea Veche Publishing, 2C08); Dumnezeu de la Mancha doarme cu tâmpla crăpată pe umărul meu (Curtea Veche Publishing, 2008); Serafița Concert pentru harfă și ghilotină (Curtea Veche Publishing, 2009); Orthodoxie versus ortodoxie (Curtea Veche Publishing, 2009) etc.
Ediții îngrijite şi antologii: Miturile lui Platon (Humanitas, 1996); Eliadiana (Polirom, 1997); Mircea Eliade. Întâlnirea cu sacrul (ed. a 11-a, Echinox, 2001); Jean Cassien entre l'Orient et l’Occident (avec Attila Jakab, Beauchesne/Polirom, 2003); Nostalgia Europei. Volum în onoarea lui Al. Paleologu (în colaborare cu Tudorel Urian, Polirom, 2003); Les Pères de l'Eglise dans le monde d'aujourd'hui (în colaborare cu Charles Kannengiesser, Paris, 2006) etc.
Traduceri comentate din greacă şi latină: Evanghelii apocrife (ed. a IV-a, Polirom, 2007); Evagrie Ponticul, Tratatul practic. Gnosticul (ed. a III-a, Curtea Veche Publishing, 2009); Patericul (ed. a III-a, Polirom, 2007); Noul Testament. Evanghelia după Matei, ediție bilingvă, vol. I (Curtea Veche Publishing, 2009) etc.
Informații suplimentare pe site-ul www.cristianbadilita.ro
Adaugă comentariu nou