Gemeni: Tu ești asemeni cupei din străvezii cristaluri / Cu încrustații pure și unduiri ușoare / Din tine pot să soarbă, în sacre ritualuri / Și gurile păgâne și cele-ncepătoare....
Săptămâna aceasta este despre dragoste, chiar dacă țineți cont de Sfântul Valentin sau doar se apropie primăvara.
Ce-ar fi să-mi scrieți dacă horoscopul acesta vi se potrivește?
Berbec: "Doi suntem, când cu umbra lor
ne împresoară-n lume norii.
Ce gânduri are soarele cu noi -
nu știm, dar suntem doi." Lucian Blaga
Taur: "Vorba fie rea sau bună,
Am vorbi-o împreună,
M-ai vedea, eu te-aş privi,
Vorbele s-ar înmulţi.
Tu mi-ai spune una mie,
Eu ţi-aş spune multe ţie
Făr-de rost şi chibzuire,
Însă toate de iubire.
Vino dar pe-aripi de vânt,
Vin de-mi spune un cuvânt,
Că mi-i dor atât de mult
Glasul tău să-l mai ascult." Veronica Micle
Gemeni: "Tu ești asemeni cupei din străvezii cristaluri
Cu încrustații pure și unduiri ușoare
Din tine pot să soarbă, în sacre ritualuri
Și gurile păgâne și cele-ncepatoare.
Tu știi s-ascunzi în ține, că într-un tabernacol
Extazul și durerea – împreunare gravă,
Când sărutarea-ți dărui se-ntâmplă un miracol:
Veninul pare dulce, și-ambrozia otravă!" Romeo Morari
Rac: "Frumoaso,
ţi-s ochii-aşa de negri încât seara
când stau culcat cu capu-n poala ta
îmi pare
că ochii tăi, adânci, sunt izvorul
din care tainic curge noaptea peste văi
şi peste munţi şi peste seşuri
acoperind pământul
c-o mare de-ntuneric.
Aşa-s de negri ochii tăi,
lumina mea." Lucian Blaga
Leu: "Am luat ceasul de-ntâlnire
Când se tulbură-n fund lacul
Şi-n perdeaua lui subţire
Îşi petrece steaua acul.
Câtă vreme n-a venit
M-am uitat cu dor în zare.
Orele şi-au împletit
Firul lor cu firul mare.
Şi acum c-o văd venind
Pe potecă solitară,
De departe, simt un jind
Şi-aș voi să mi se pară." Tudor Arghezi
Fecioara: "Spre soare râd!
Eu nu-mi am inima în cap,
nici creieri n-am în inimă.
Sunt beat de lume şi-s pagân!
Dar oare ar rodi-n ogorul meu
atâta râs făr’de căldura răului?
Şi-ar înflori pe buza ta atâta vrajă,
de n-ai fi frământată,
Sfânto,
de voluptatea-ascunsă a păcatului?
Ca un eretic stau pe gânduri şi mă-ntreb:
De unde-şi are raiul –
lumina? – Ştiu: Îl luminează iadul
cu flăcările lui!" Lucian Blaga
Balanța: "Pe urmă ne vedeam din ce în ce mai des.
Eu stateam la o margine-a orei,
tu - la cealaltă,
ca două toarte de amforă.
Numai cuvintele zburau între noi,
înainte și înapoi.
Vârtejul lor putea fi aproape zărit,
și deodată,
îmi lăsam un genunchi,
iar cotul mi-înfigeam în pământ,
numai ca să privesc iarba-nclinată
de căderea vreunui cuvânt,
ca pe sub laba unui leu alergând.
Cuvintele se roteau, se roteau între noi,
înainte și înapoi,
și cu cât te iubeam mai mult, cu atât
repetau, într-un vârtej aproape văzut,
structura materiei, de la-nceput." Nichita Stănescu
Scorpion: <<Când ai să-mi ieși în cale iar
Să nu-mi spui nici o vorbă, doar
să te apropii-ncet, tăcut
să regăsim într-un sărut
Trecutul-ntreg, îmbrățișați
uitând de noi, de toți uitați
și să rămânem astfel, duși
ca în "Sărutul" lui Brâncuși...>> Romeo Morari
Săgetător: "În tine-mi pun toată speranța
Și-ți zic:
- De-acum pentru mine fii totul
Iar eu
Voi fi pentru tine același ateu,
Ce-afară de tine nu crede-n nimic." Ion Minulescu
Capricorn: "Când am fost ură am fost mare,
Dar, astăzi, cu desăvârșire
Sunt mare, că mă simt iubire,
Sunt mare, căci mă simt uitare.
Esti mare când n-ai îndurare,
Dar te ridici mai sus de fire
Când ți-este inima iubire,
Când ți-este sufletul iertare.
Știu: toate sunt o-ndurerare,
Prin viață trecem în neștire,
Dar mângâierea e-n iubire,
De-ar fi restriștea cât de mare,
Și înălțarea e-n iertare." Alexandru Macedonski
Vărsător: "Spune-mi, dacă te-aș prinde-ntr-o zi
și ți-aș săruta talpa piciorului,
nu-i așa că ai șchiopata puțin, după aceea,
de teamă să nu-mi strivești sărutul?..." Nichita Stănescu
Pești: "Mergeam tăcuţi alături, străini, odinioară
Şi presimţeam că astăzi voi fi îndrăgostit
De faţa ta curată ca zorile de vară,
De părul tău de aur împletit.
Dar nu ştiam că nimeni n-are să poată şterge
Văpăile din inimi, acest pojar nestins,
Că pe cărări de sticlă alături ne vor merge
Ideile, îmbrăţişate strâns.
Că prins de-o vrajă nouă şi-atotcuprinzătoare
Voi părăsi boema cu gustul ei amar,
Că vinul, deşi-mi place când scapără-n pahare,
Mă va-mbia din ce în ce mai rar.
Văzusem frumuseţea privirilor semeţe,
Izvoare de lumină, de umbre şi scântei,
Dar bănuisem numai adânca frumuseţe
De dincolo de ochii mari şi grei,
Ce mai târziu, prin lupte lăuntrice-am aflat-o
Şi-o aflu-n întregime în fiecare zi
Iluminându-mi viaţa cu flacăra-i curată
Fără de care n-aş putea trăi." Nicolae Labiș
Adaugă comentariu nou