Hieroglifele nu sunt nici simboluri, nici litere, ele erau semne care aminteau sunete, fiind fonograme, adică semne evocând sunete...
Andrei Mihail Muscalu
Champollion avea doar 10 ani când piatra neagră de bazalt, lungă de un metru, lată de 70 centimetri, pe care erau gravate inscripții cu caractere grecești, demotice și hieroglifice era descoperită la Rosette. Auzind despre această descoperire a spus: "am să citesc hieroglifele peste câțiva ani, când voi fi mare!".
La 12 ani știa greacă și latină și începe să studieze și ebraică, arabă, siriană, etiopiană, caldeeană, persană, chineză și coptă.
La 16 ani reia ideea că limba coptă este o formă târzie a limbii vorbite în Egiptul Antic, regăsită ca atare în scrierea hieroglifică.
În 1807, la doar 17 ani a fost invitat să devină membru al Academiei din Grenoble datorită lucrării sale "Egiptul sub domnia faraonilor". În același an, asista la Paris la cursurile Școlii de limbi orientale. La Biblioteca Națională era o prezență constantă, iar însemnările personale le scria în limba coptă.
La 32 de ani, pe 17 septembrie 1822 sosește clipa victoriei depline în lupta cu descifrarea enigmei; el citește în public "Scrisoarea adresată domnului Dacier": "hieroglifele nu sunt nici simboluri, nici litere, ele erau semne care aminteau sunete, fiind fonograme, adică semne evocând sunete".
P.S.: Mai departe, istoria consemnează realizările sale deosebite și recunoașterea societății franceze… despre care vă recomand să aflați din cartea "Egiptul Faraonilor", de Robert Cohen, apărută la Editura "Prietenii Cărții", București, 1997.
Adaugă comentariu nou