De la Linia 5, cu "trei acorduri și-o bătaie"

Dincolo de versuri, melodie, voce m-am bucurat, ca pentru mine, de frumusețea cu care parcă vedeam că își trăiește Ana, viața de student. 

De-atunci, când și când, o căutam pe youtube, așa cum cauți un prieten bun, doar ca să știi că-i e bine și asta să te facă să fii și tu la fel de bine, o ascultam cântând singură sau cu prietenii, în excursii sau pe câte o scenă, printre studenți.

Ana creștea, parcă sub ochii mei, cânta, își trăia cu tot sufletul tinerețea, iar eu mă bucuram ca o mamă.

M-am întors de multe ori la "Tu tot mai viscol îmi ești", acea înregistrare din camera de cămin, dorindu-mi ca Ana să nu afle niciodată cum e ca cineva să-i fie...viscol. Dar nu căutam mai departe.

Mi-era teamă să caut mai mult, să nu aflu că lipsa Anei de pe Youtube înseamnă că a renunțat la chitară și că a agățat-o undeva, într-un cui.

Într-o zi mi-am luat inima-n dinți și am căutat insistent, pentru că nici un om nu mi se părea mai potrivit decât Ana să deschidă rubrica “Ce facem cu talentul nostru”, din Revista “Picanterii artistice”.

Am ascultat-o cântând, la volan, o melodie de-a lui Liviu Vasilică. Vorbea ceva de pregătirea de nuntă. Am căutat mai departe și am găsit dansul mirilor în costume populare, la nunta ei și "Galbenă gutuie", cântată cu copilul în brațe. I-am găsit pagina de Facebook și am aflat astfel că Ana are un băiețel și-o fetiță și cântă în continuare.